Oameni despre care nu citim suficient

Mi se intampla uneori sa cunosc oameni-enciclopedii sau oameni care au facut niste lucruri extrem de misto in viata, cu care as sta ore intregi de vorba. Si mereu ma intreb de ce oare nu stiam de ei pana atunci.

Sunt oameni atat de absorbiti de pasiunea lor, incat  daca si-ar lua cinci minute pentru a  le povesti si altora, ar simti ca pierd timp pretios. Unul dintre ei este Alin Uhlmann Useriu, presedintele Asociatiei Tasuleasa Social, pe care l-am cunoscut la sfarsitul lunii iulie.

Nu stiu cati dintre voi ati auzit de acest ONG, dar de dragul ipotezei mele, sa zicem ca nu prea multi. Tasuleasa e un deal de undeva, din Bistrita, unde a copilarit Alin. Pe atunci, a traversa dealul insemna a traversa padurea. Revenind in tara dupa cativa ani petrecuti in Germania, padurea nu mai era unde o lasase.

Asa ca, acum zece ani, el a pus bazele Tasuleasa Social, un ONG cu un nume cam greu de marketat – nu inspira verde, eco sau pomisori. Cu toate astea, Alin a reusit sa puna bazele unuia dintre cele mai faine proiecte de voluntariat de care am auzit pana acum. Acolo nimic nu e facut sa placa, ci sa functioneze. Voluntarii nu vin pe vrute, ca in tabara, ci pe alese. Vin sa planteze copaci, sa invete despre padure, despre munte si despre apa. Distractiile sunt tiroliana, rapelul si podurile carora tot ei le-au inodat funiile si le-au batut cuiele. Vin sa faca, nu sa primeasca, nu sa povesteasca.

This slideshow requires JavaScript.

Pe 20 august, Tasuleasa Social a implinit zece ani de fapte bune.

In zece ani, Alin a adus la Tasuleasa 10.000 de voluntari, majoritatea elevi de liceu din Romania, Germania si Republica Moldova. Impreuna, ei au plantat aproape 150.000 de puieti, au adunat peste 200 de tone de gunoaie din albiile raurilor, au vaccinat 650 de copii impotriva hepatitei, au adus transporturi de medicamente din Germania pentru spitale si azile de batrani si nu numai. Au facut chiar si pe Mos Craciun pentru copiii din satele izolate din Bistrita-Nasaud.

O buna parte dintre voluntarii care au plantat la Tasuleasa sunt fii de padurari care traiesc in zona. Vin din familii care isi castiga traiul din taierea copacilor. Calca pe urmele parintilor pentru a acoperi, dupa ei, fiecare gol lasat in padure.

Acum, faptele lor bune se vad: padurea a inceput sa creasca, gunoaiele au disparut, iar cei 10.000 de tineri care au purtat insigna cu “Tasu” au invatat de la Alin ca voluntariatul nu trebuie sa le placa. Trebuie sa-l faca din convingerea ca toate lucrurile bune pe care ei le cresc ii ajuta si pe ei sa creasca.

La Tasuleasa am cunoscut niste tineri relaxati, care iti pot spune din ce copac provine orice bucatica de lemn, dar care stiu sa faca si filme de animatie despre oameni si padure. Spiritul pe care a reusit sa il creeze Alin in acel colt de tara a fost ceva unic pentru mine si, sunt convinsa, si pentru voluntarii care au vazut cum din mainile lor ies lucruri neasteptate. Si nu cred ca sunt prea multe lucruri care se pot compara cu faptul ca ai ajutat si ai contribuit la educarea unor comunitati izolate, a unor generatii care vor creste la randul lor alte generatii, in acelasi spirit.

Articolul asta este un raspuns la leapsa primita de la Alex.

LE: Acum vreo luna v-am mai facut cunostinta cu un om al carui nume nu e la fel de celebru in Romania pe cat ar merita.

Even Later Edit: Am adaugat mai jos si o animatie superba, facuta de Paul Muresan, unul dintre voluntarii de la Tasu (e incredibil cat de bine ii iese accentul oamenilor din muntii Bistritei).

Fotografii de Alex Tomazatos si cateva din colectia mea personala.

---